Nov 28 2009
Pune in ghivece ierburi aromatice
Este foarte important sa ai la indemana verdeturi si daca nu trebuie sa te duci pana la magazin, cu atat mai mult in mijlocul iernii, este un motiv in plus sa ai plante aromatice la ghiveci. Cu plantele aromatice la ghiveci rezolvi doua lucruri deodata: nu numai ca ai in bucatarie oricand doresti verdeturile preferate, dar sunt si elemente de decor absolut deosebite, inveselind si incantand ochiul prin prezenta lor.
Si un pont: pe timpul verii tantarii vor renunta sa va viziteze daca pastrati in casa un fir de busuioc.
Patrunjel
Patrunjelul (Petroselinum crispum) este o planta erbacee legumicola, cu tulpina inalta, cultivata pentru radacina pivotanta, alba si pentru frunzele ei aromate, intrebuintate in alimentatie si in medicina populara. Poarta si denumirile de gagaut, patlagele (pl.), patrunjica sau petersil. E bogat in calciu (e bun pentru oase, dinti si unghii), iod (regleaza functionarea glandei tiroide), vitamina C (previne infectiile), fier si proteine, iar frunzele lui pot fi netede sau crete. Sunt multe tratamente care au la baza patrunjelul si trateaza indigestia, obezitatea, viemii intestinali, durerile menstruale, retentia de apa in organism, balonarile sau durerile stomacale. Pana si respiratia dupa o masa copioasa poate fi repede inprospatata cu putin patrunjel.
La ce il folosim: Frunzele, tulpina, dar si radacina patrunjelului pot fi incluse in mancaruri (pilaf, ostropel, saramura), in ciorbe sau in supe ori in salate, daca sunt taiate foarte marunt. Este, de asemenea, extrem de util pentru garnituri sau decor. Patrunjelul se foloseste in bucatarie, pentru decorarea platourilor sau chiar in cosmetica datorita bogatului continut de vitamine si minerale.
Sfaturi culinare: Pentru a-i intensifica aroma e bine sa-l asociem cu putin leustean. In plus, acesta nu trebuie pus in mancaruri in timpul fierberii, ci adaugat inainte de servire sau dupa ce se inchide focul. Din rozmarin se face chiar si vin.
Rozmarin
Rozmarinul (Rosmarinus officinalis) este o planta lemnoasa, perena, apartinand familiei mentei, Lamiaceae, cu frunze totdeauna verzi, in forma de ace si cu flori albastre, albe sau rosii, intrebuintat in medicina si in industria parfumurilor. Este originar din regiunile Mediteraneene si din Uruguay. Are proprietatea de a revitaliza activitatea tuturor organelor si de a da un plus de energie corpului, datorita uleiurilor volatile pe care le contine.
La ce il folosim: Rozmarinul se foloseste foarte des pentru preparatele mediteraneene (se poate pune proaspat in salate sau poate fi introdus in sticla de ulei, pentru a-i da savoare), dar se pune si la cartofii prajiti, la friptura de porc sau la ostropelul de pui. In Grecia se prepara si vin de rozmarin, care are proprietati afrodiziace si energizante.
Sfaturi culinare: Poate fi cules pe tot parcursul anului, asa ca vei profita din plin de aroma lui. Spre deosebire de marar, patrunjel sau leustean, rozmarinul poate fi pus la fiert inca de la inceput, pentru ca nu-si va pierde parfumul.
Cimbru
Cimbrul (Satureja hortensis) este o planta scunda, care nu atinge mai mult de 20-30 centimetri in inaltime. Cimbrul prefera verile lungi, calde, secetoase, iar iarna supravietuieste la temperaturi scazute. Cimbrul se aseamana intrucatva la infatisare cu rozmarinul. Uscat, macinat sau verde, cimbrul este folosit ca remediu natural pentru bronsita, astm, infectii respiratorii recidivante, infectii renale si urinare, paraziti intestinali si circulatie periferica deficitara.
La ce il folosim: Francezii au chiar o zicala si spun ca “daca ai indoieli asupra condimentului potrivit poti oricand sa adaugi cimbru si nu vei gresi”. Mireasma lui si gustul usor piperat dau savoare verzei murate, sarmalelor, diverselor sortimente de pizza, sosurilor, fripturilor sau ciorbelor.
Sfaturi culinare: Pentru a pastra mai mult timp aroma cimbrului, tine-l intr-un loc racoros si macina-l doar atunci cand ai nevoie. Ca majoritatea condimentelor, cimbrul poate fi pastrat cel mult un an. Dupa aceasta perioada, planta isi pierde aroma.
Marar
Mararul (Anethum graveolens) este o planta anuala, cu viata scurta, nativa sud-vestului si centrului Asiei. Mararul contine ulei volatil (ajuta digestia, reduce balonarea si retentia de apa) si estrogen (incetineste procesul de imbatranire si regleaza menstruatia).
La ce il folosim: In Europa, este folosit indeosebi la conservarea muraturilor sau alaturi de legume, peste si oteturi aromatice cu ierburi. In Europa nordica, mararul este folosit, mai ales, ca element de decor pentru salate si legume (cartofi fierti). In tarile scandinave, mararul este condiment national. Preparatele din peste si scoici sunt aromate cu marar sau sunt servite cu sosuri preparate din marar. In Germania, supele de peste si tocanele sunt aromatizate cu marar. Daca e fraged (cum e cel la legatura), se folosesc la mancaruri sau la ciorbe atat frunzele, cat si tulpina, taiate marunt. Da gust bun tocanitelor (de cartofi, de ciuperci), chiftelelor, cremelor de branza, sosurilor sau fripturii.
Sfaturi culinare: Florile mararului dau o aroma speciala otetului pentru salate, muraturilor sau pestelui. Mai mult, cu semintele zdrobite ale plantei putem condimenta diferite sosuri. La mancaruri e bine sa fie puse doar frunzele, daca mararul este inflorit.
Leustean
Leusteanul (Levisticum officinale) este o planta perena comestibila, folosita ca si condiment in supe si in alte feluri de mancare. Planta poate creste pana la inaltimi de 2 metri si are flori galbene. Este o planta mediteraneana, descoperita si folosita pentru prima data ca aliment pe actualul teritoriu al Italiei. Este foarte aromat, destul de asemanator cu telina. Leusteanul trateaza problemele aparatului respirator, aparatului urinar, sistemului endocrin, aparatului digestiv si pe cele imunitare.
La ce il folosim: Cand este prescris ca tratament naturist, leusteanul se consuma sub forma de suc, de infuzie sau macerat in vin. Aroma este socotita foarte potrivita pentru prepararea muraturilor, a oteturilor aromate, a supelor, mancarurilor de cartofi si sosurilor de rosii. Se spune ca gustul lui poate inlocui sarea si se pune foarte frecvent la ciorbe si borsuri, dar se poate adauga si la mancarurile de cartofi.
Sfaturi culinare: Mancarurile cu leustean sunt mai savuroase daca aceasta iarba aromatica, tocata marunt, se pune in preparatele respective dupa ce vasul a fost luat de pe foc. Gustul sau “se asorteaza” foarte bine cu carnea de vita, cu fasolea uscata si cu sosurile pentru friptura.
Busuioc
Busuiocul (Ocimum basilicum) este o planta din genul Ocimum, familia Lamiaceae. Este o planta ierboasa originara din Asia tropicala. Sursa excelenta de vitamina A, vitamina C, acid folic, vitamina K, vitamina B6, calciu, fier, magneziu, fosfor si zinc, busuiocul este un adevarat remediu in tulburarile gastro- intestinale, stimuland digestia. De asemenea, aceasta planta miraculoasa are efect antiseptic intestinal si diuretic. In inflamatiile cailor respiratorii planta este utilizata ca antiseptic respirator, antispastic, antitusiv.
La ce il folosim: Busuiocul este planta preferata a bucatariei italiene si se combina bine cu legumele proaspete – rosii, vinete, dovlecei. Se poate folosi si la prepararea sosului verde, care este foarte gustos cu paste fainoase si cu fasole verde.
Sfaturi culinare: Tinut in pungi de plastic, poate fi pastrat proaspat fie in frigider, pentru o perioada scurta, fie in congelator, pentru mai mult timp, dupa ce in prealabil a fost oparit putin. Tarhonul da gust preparatelor din peste.
Tarhon
Tarhonul (Artemisia dracunculus L.) este o planta perena din familia Asteraceae. Are tulpina dreapta si ramificata, cu flori alburii, cu frunze lanceolate aromate intrebuintate drept condiment. Aceasta planta aromatica e bogata in minerale, in celuloza si in ulei eteric. Ceaiul din tulpini si frunze de tarhon se foloseste in tratarea bolilor de rinichi, a problemelor gastrice, a reumatismului sau a afectiunilor hepatice. Mai mult, cateva frunze proaspete mestecate dimineata, pe stomacul gol, iti protejeaza dintii si iti intaresc gingiile.
La ce il folosim: Datorita parfumului sau este foarte util la prepararea muraturilor si a conservelor de iarna, dar merge bine si alaturi de mesele de carne, de peste, supe, ciorbe si tocanite si poate fi folosit cu succes la prepararea sosurilor si mancaruri marinate.
Sfaturi culinare: Tarhonul frantuzesc este cel mai aromat, asa ca trebuie pus cu masura in mancaruri. Preparatele din peste e bine sa fie condimentate cu tarhon congelat, insa la ciorbe, musaca ori salate nu exista restrictii.
Mai multe informatii: www.libertatea.ro, www.coolinaria.ro, ro.wikipedia.org
